Cristian Bălgrădean povestește întâmplarea care l-a transformat din jucător de câmp în portar. Goalkeeper-ul naționalei știe și care este marele atu al României în campania de calificare pentru Mondial: foamea de glorie a jucătorilor tineri. Portarul naționalei, Cristi Bălgrădean, nu e un tip spectaculos și nici nu își propune să fie. Tatuajul de la încheietura mâinii stângi e singurul lucru excentric la el. Dar nici acela nu e terminat: „L-am început pe când jucam la UTA, acum doi ani, dar nu am mai avut când să-l termin”.
Cristi, sunt mai dure antrenamentele portarilor decât cele ale jucătorilor de câmp? Normal că sunt mai solicitante! Nu cred că e ușor să te dai cu fundul de pământ de două sute de ori la un antrenament! Chiar sunt mult mai grele…
Ai început fotbalul ca portar sau te-ai reprofilat pe parcurs? Știi cum era înainte, când eram mai mici, că fiecare bloc avea echipă de fotbal și jucam între noi. Eu stăteam în poartă mereu.
De regulă, cei care nu se descurcă bine în teren sunt puși în poartă. Așa a fost și la tine? (râde cu poftă) Ha-ha! Nuuuu! Așa îmi plăcea mie, să stau în poartă. În paralel, făceam și fotbal în mod organizat, iar la unul dintre antrenamente n-a venit portarul. Iar doi băieți din echipă, care îmi erau și prieteni de la bloc, i-au spus antrenorului «Știți, noi când jucăm fotbal la bloc îl punem pe Cristi să apere». M-au băgat în poartă și acolo am rămas. Practic, prietenii din fața blocului te-au făcut portar… Daaa! Păi, ăștia mai mari mă puneau în poartă. Bine au făcut! Oamenii din jurul tău par să fi avut mai multă încredere în tine decât aveai tu. Antrenorii tăi din Liga a II-a spuneau încă de acum doi ani că vei fi portarul naționalei… Da, domnul Ilie Botezatu! M-a ajutat enorm când eram la Minerul Lupeni. Chiar că e mare lucru să spui despre un portar de la Minerul că va ajunge la națională. Un om de nota 20!
„Rooney seamănă cu mine”
Tot el spunea că prima oară când te-a văzut credea că vor crăpa pantalonii pe tine… Probabil că eram mai plinuț. Așa e constituția mea, nu neapărat că sunt gras să atârne șuncile pe mine. Așa sunt eu și sunt atâția jucători ca mine. Rooney, de exemplu, e gras? Că și el tot masiv e, așa ca mine! Nu există jucători grași la nivelul ăsta atât de ridicat. Vorba aia, avem trei antrenamente pe zi aici!
Care crezi că a fost cel mai reușit moment, cea mai bună paradă a ta de până acum? Meciul cu Steaua, a fost primul meu derby! Am jucat bine și a fost mai mare satisfacția că am bătut 1-0 și n-am luat gol. Care sunt trăirile unui portar după o intervenție bună? Sincer, nu prea ai timp să te gândești! Primul lucru care îți trece prin minte e să îți aranjezi cât mai repede apărarea și să fii în continuare concentrat.
„Trebuie să ai o doză de nebunie”
Dar când greșești la un gol? Pffffff! Pică cerul pe tine! Asta e viața noastră, a portarilor. Orice greșeală pe care o facem se vede, nu e ca la atacanți. La ei mai merge să spună «Aaa, am ratat ocazia asta, nu-i nimic, că dau gol la următoarea faza».
Cum e concurența între portari? Aici, la națională, sunteți trei goalkeeperi valoroși, nu există ranchiună între voi? Ha-ha! Nu există așa ceva între portari! Noi sunt cei mai uniți dintre fotbaliști!
De ce? Păi doar noi știm ce e în sufletul unuia dintre noi când greșește la un meci. Doar noi putem să-l înțelegem. Nu ai să vezi niciodată ca doi portari de la aceeași echipă să nu se înțeleagă. Compartimentul noastră e foart unit. De ce se spune că pentru a fi un portar bun trebuie să ai o doză de nebunie? Nu știu, uită-te la mine că sunt cât se poate de normal. Trebuie să ai și o doză de nebunie, să nu îți fie frică de nimic. Prima reacție pe care o ai în minte pe aia să o faci. Lumea spune că portarii sunt nebuni poate și datorită plonjoanelor spectaculoase, că sar din bară în bară, și că nu se feresc să se arunce la picioarele adversarilor, chiar dacă s-ar putea lovi. Nu oricine se face portar! Care sunt portarii care îți plac din Liga I? În afara celor care suntem aici, ar mai fi Dani Coman și Bornescu.
Îi place Casillas, dar fără comparații
Dar din afară? Mi-au plăcut Peter Schmeichel și Andreas Kopke.
Dar cu care dintre ei crezi că semeni, ca și calități? Mie acum îmi place mult Iker Casillas, dar să nu crezi că fac vreo comparație acum. Dar nici el nu foarte, foarte înalt, ca și mine…
Ți se pare că fanii și-au pierdut încrederea în națională? Am avut o perioadă nefastă, cu atâtea necalificări, iar lumea așteaptă să ajungem la un turneu final cât mai repede. Poate va fi următorul… Pentru mine ar fi un vis împlinit. Nu cred că poate fi ceva mai frumos decât să îmbraci tricoul țării tale la un Mondial.
Care ne sunt șansele într-o grupă cu Olanda, Ungaria și Turcia? Ne batem cu cele trei, iar cu celelalte două nu avem voie să ne încurcăm în mod normal, dacă socotim valoarea campionatelor interne.
Și ungurii au un campionat mai slab, dar îi socotim drept contracandidați la calificare… Ei au avut mereu o națională bună, peste media campionatului.
Despre tatuaje… „Nu cred că sunt o modă printre jucători. Că nu tot ce e la modă îți vine bine ție, ca individ. Eu tatuajul l-am făcut pentru mine, dar încă n-am putut să-l termin
Despre debutul la națională… Am avut emoții doar cu o zi înaintea meciului, când mă gândeam dacă o să joc sau nu. Atât
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER